Totul vorbeste de la sine. Gesturile vorbesc de la sine, faptele vorbesc de la sine, grimasele vorbesc de la sine...pana si oamenii au inceput sa vorbeasca de la sine. Totul e subinteles sau se subintelege... Toti fug de cuvinte si de adevar... Toata lumea sosoteste pe la colturi dar nimeni nu are curajul sa spuna ceva...Iar daca cineva incepe vreun discurs, i se sare in cap; iar acest lucru, bineinteles, se intelege de la sine! Parca am uitat cum e rostesti cuvinte de la tine putere, care sa te reprezinte intr-o masura... Vorbesti in dodii pentru ca aia nu e bine sau pentru ca aia nu se spune... Si totusi, cu totii stim despre ce e vorba... Si daca tot stim, de ce nu se poate spune? Asaltul cuvintelor goale, copiate, ma ingretoseaza si incep si eu sa tac! Si subit realizez ca am uitat toate cuvintele! Incep si eu sa vorbesc de la sine...
